Blestemul lui Jacques de Molay

Ordinul.

Ordinul Cavalerilor Templieri a fost unul dintre cele mai influente și controversate ordine militare ale Evului Mediu, fondat în 1119, cu scopul de a proteja pelerinii creștini care călătoreau spre Țara Sfântă. Inițial, cavalerii templieri erau un grup restrâns de războinici, dedicați unei vieți austere, trăind după reguli monastice și depunând jurăminte de sărăcie, castitate și obediență. Cu sprijinul Bisericii și al nobilimii europene, ordinul a primit numeroase donații de pământ, bani și privilegii, devenind în scurt timp un jucător economic și politic în Europa și Orientul Mijlociu.

Pe lângă rolul lor militar, templierii au dezvoltat o rețea proto-bancară care le permitea pelerinilor și negustorilor să călătorească în siguranță fără a transporta bani lichizi. Această activitate a crescut și mai mult influența ordinului. Totuși, succesul și independența lor i-au făcut ținta invidiei și suspiciunii. În anul 1307, regele Filip al IV-lea al Franței, motivat de dorința de a scăpa de datoriile uriașe față de ordin și de a pune mâna pe bogățiile acestuia, a ordonat arestarea templierilor din regatul său. Sub acuzații de erezie, idolatrie și corupție, mulți cavaleri au fost închiși, torturați și forțați să mărturisească fapte neadevărate.

După ani de anchete și procese, Jacques de Molay a fost condamnat la moarte, iar pe 18 martie 1314, el a fost ars pe rug în fața catedralei Notre-Dame din Paris. În acea zi s-a născut unul dintre cele mai celebre mituri legate de templieri: „Blestemul lui Jacques de Molay”

Seria „Blestemul” începe acum… dar rădăcinile lui sunt vechi de secole.

Timp de secole, istoria Cavalerilor Templieri a fost marcată de mister, teorii conspiraționiste și povești transmise din generație în generație. În anul 2001, în Arhivele Secrete ale Vaticanului, s-a făcut o descoperire remarcabilă: un vechi document de pergament, uitat timp de secole într-un dosar catalogat greșit. Acest document, cunoscut astăzi sub numele de „Pergamentul de la Chinon”, este o mărturie de o importanță istorică uriașă.

Pergamentul conține concluziile unei anchete papale oficiale, desfășurate în 1308, în care cinci cardinali, trimiși de Papa Clement al V-lea, au investigat acuzațiile de erezie aduse liderilor templieri, inclusiv lui Jacques de Molay. Ceea ce revelă documentul este uluitor: Papa i-a absolvit pe templieri de acuzațiile de erezie și a considerat că aceștia ar trebui reprimiți în sânul Bisericii, după un act de penitență. Cu toate acestea, această decizie nu a fost niciodată făcută publică, iar ordinul a fost în cele din urmă desființat sub presiunea regelui Filip cel Frumos al Franței.

Despre carte

Șapte secole mai târziu de la arderea pe rug a lui Molay și două decenii după redescoperirea Pergamentului de la Chinon, Vaticanul face un gest neașteptat. Între-o mișcare discretă, ferită de ochii presei, apelează la profesorul Gabriel Serafini, expert în simbolism religios și istorie medievală. I se oferă accesul la pergamentul enigmatic, pe care puțini l-au citit în întregime și pe care nimeni nu l-a înțeles cu adevărat.

Chiar dacă și-ar fi dorit să nu se implice, îi era dator cardinalului Antonio încă din ziua în care, la doar nouă ani, lumea lui s-a schimbat pentru totdeauna. Nu printr-o revelație divină, nu printr-un vis — ci printr-un zgomot de metal frânt, un miros de fum și tăcerea care urmează după o tragedie. Între-o clipă, tot ce-i era familiar s-a spulberat; vocea mamei, mâna caldă a tatălui, zâmbetul ștrengăresc al fratelui și râsetele înfundate ale unui drum e seară.

Toți ai săi au murit pe loc, doar el, în mod inexplicabil, a supraviețuit. Ziarele au numit-o minune, autoritățile, un accident. Dar pentru Gabriel poate că nu a fost o întâmplare. Poate că cineva — sau ceva — l-a păstrat în viață, pentru că, în urma acelei tragedii, un tânăr preot, pe atunci aproape necunoscut, și-a plecat privirea spre copilul rămas fără nume și fără drum.

Sub aripa lui, Gabriel a crescut în liniștea bibliotecilor mănăstirești vechi, rugăciuni și simboluri sfinte. A fost educat în cele mai bune școli bisericești, învățând limbi moarte și adevăruri sacre, dogme și doctrine, dar și întrebări pentru care nu găsea nici un răspuns.

Pentru un timp, destinul său părea pecetluit, între zidurile Bisericii, la o viață de tăcere și ascultare, dar mintea lui nu putea să-și dea pace, prea multe întrebări, prea multe idei pe care nimeni nu voia să le rostească și prea multe răspunsuri la care marii Bisericii se uitau… și treceau mai departe.

A fost nevoit să plece, să nu mai caute sfințenia, ci adevărul din spatele istoriei, adevăr pe care cei în pelerine lungi l-au ars când nu l-au înțeles, l-au închis în criptă când l-au temut și l-au îngropat sub lespezi sfinte când le-a fost incomod.

Dar, după ani de tăcere, a fost rechemat, iar din acea zi începe povestea noastră, o poveste țesută din mistere, adevăruri ascunse și întrebări ce aveau să-i răstoarne întreaga lume cunoscută.

Inițial, profesorul credea că va analiza o simplă relicvă medievală, dar pe măsură ce pătrundea în sensurile ascunse ale textului, descoperă simboluri ciudate, formule cenzurate și pasaje criptate care nu au fost niciodată traduse complet. Curând, își dă seama că acest pergament nu este doar o mărturisire istorică, ci o piesă ce face parte dintr-un lanț de evenimente de-a lungul timpului, care ascunde un secret, un secret care a supraviețuit cruciadelor, arderii pe rug a templierilor și tăcerii Vaticanului. Un secret care, odată descifrat, ar putea zgudui fundamentele Bisericii și rescrie istoria creștinismului.

Un secret mai vechi decât lumea însăși. Iar pentru a-l descoperi pe deplin, Gabriel Serafini va trebui să se întoarcă în timp, nu cu trupul, ci cu mintea și sufletul, de parcă ar fi trăit el însuși acele vremuri. Iar călătoria va începe cu partea a doua din seria „Blestemul”, în inima Romei.

Volumul II – Blestemul. Flavia Domitilla. În Roma secolului I, o tânără aristocrată alege credința interzisă a creștinilor și devine martoră la începutul unei profeții care va zdruncina imperii. Flavia nu doar că trăiește tragedia primilor martiri — ea este, fără să știe, prima verigă a unui blestem ce nu moare odată cu ea. (În curând în librării)

Volumul III – Blestemul. Jurământul de foc. 1314. Cei cinci cardinali trimiși de Papă pentru a investiga acuzațiile aduse templierilor descoperă că Ordinul nu este doar o frăție de cavaleri războinici, ci păstrătorul unui secret străvechi — o relicvă sacră, a cărei existență amenință să zdruncine însăși temelia puterii Bisericii și a Coroanei.

Volumul IV- Blestemul. Căderea Constantinopolului. 1453. Bizanțul cade. Crucile sunt doborâte, iar icoanele — pângărite. Printre ruinele orașului cucerit, o relicvă dispare și blestemul merge mai departe, purtat de cei care știu că moștenirea sacră a începutului nu a fost niciodată distrusă, ci doar tăinuită.

Volumul V – Blestemul. Galileo și Maria Celeste. Secolul XVII. Sub lumina stelelor, Galileo descoperă adevăruri care sfidează dogma. Dar adevărul cel mai periculos nu e cel despre mișcarea planetelor, ci cel păstrat într-un manuscris antic, transmis din generație în generație, scris în tăcere și în sânge.

Volumul VI – Blestemul. Judecata din urmă. Prezentul. Poveștile se unesc. Timpul se apropie, iar confruntare dintre cei ce păstrează lumina și cei care au întunecat-o de secole este inevitabilă.

NOTĂ;

Cuvânt către cititor

Când privești istoria în față, ea nu-ți răspunde, îți întoarce spatele sau îți oferă o versiune scrisă de cei care au câștigat. Un pergament fragil, semnat de Papa Clement al V-lea, în care se consemnează o decizie istorică ce ar fi putut schimba pentru totdeauna cursul Bisericii… și al întregii Europe. Timp de șapte sute de ani, documentul a fost uitat, ascuns sau poate tăinuit cu intenție. Dar oare acesta să fie singurul adevăr din spatele lui? Sau este doar vârful unei taine mult mai adânci, care a supraviețuit secolelor?

Aceasta nu este o teorie și nici o ficțiune. Este istorie. Dar tocmai aici începe ficțiunea, și această carte — prima dintr-o serie — pornește de la o întrebare: Ce profeție au lăsat templierii ascunsă în cenușa rugului lor, încât umbrele ei încă mai bântuie tronuri și altare?

Vă invit să porniți într-o călătorie care vă va purta din arhivele Vaticanului în inima Romei antice, pe rugurile templierilor, printre zidurile prăbușite ale Constantinopolului și până în epoca în care stelele nu mai sunt ale Bisericii, ci ale celor care îndrăznesc să le privească. Veți păși alături de profesorul Gabriel Serafini pe urmele celor care au modelat lumea — împărați, papi, profeți și trădători — dar și pe urmele unui Adevăr care nu a fost scris, ci doar suflat în lutul începutului, în clipa în care Ea — cea dintâi femeie, plămădită din aceeași țărână ca Adam și al cărei Nume a fost șters din cărți și rugăciuni — a pășit în afara Porților Grădinii, făcând ca Legământul Luminii să fie frânt. Din pașii ei s-a născut Umbra…

Vă urez lectură plăcută și sper ca rândurile citite să vă încânte și să vă trezească curiozitatea atât de mult încât să fiți dornici să răsfoiți Blestemul lui Jacques de Molay, pe care îl puteți găsi în librăriile fizice și online, în linkurile de mai jos:

Lectură plăcută