Blestemul lui Jacques de Molay
Cartea Blestemului — Templu lui Solomon
- Peste veacuri, când umbrele medievale cuprindeau lumea, Ordinul Templierilor, căutători neobosiți ai adevărului și apărători ai credinței, se îndreptau spre locul sfânt unde odinioară se ridicase Templul lui Solomon. Ruinele sacrului sanctuar, ascunse sub nisipurile aride și sub zidurile căzute ale Ierusalimului, păstrau secrete adânci, uitate de oameni și de timp.
- Între-o noapte învăluită în tăcere și luminată doar de tremurătoarea lumină a torțelor, un grup de cavaleri pătrunsese în criptele ascunse ale templului. Inima lor bătea cu putere, simțeau că au găsit ceva mai presus de orice comoară, și acolo, în adâncurile umede și reci, ascunsă într-o cutie de piatră, odihnea Cartea Blestemului — manuscrisul vechi, scris cu litere de sânge și umbră, păstrând în paginile sale puterea de a schimba destine.
- Templierii înțeleseseră că acest manuscris pe care-l credeau o legendă nu este doar un simplu artefact, ci o forță ce lega începuturile lumii de soarta lor. Era darul și blestemul care străbătuse veacurile, de la prima femeie a Edenului până la ei înșiși.
Și aici începe povestea noastră…
- Cu o carte născută din umbră, dăruită primei femei de un înger căzut. O carte ce a străbătut veacurile ca o umbră vie, ascunsă sub ruine, interzisă de biserică, căutată de cei curajoși și temută de cei înțelepți. Când Templierii au găsit-o, au crezut că este un dar divin, un izvor al adevărului, o cale spre desăvârșire spirituală, dar nu au știut că au trezit o putere mai veche chiar decât timpul, iar printre cei care i-au atins și înțeles paginile s-a numărat și el: „Jacques de Molay”, ultimul Mare Maestru al Ordinului.
- În ziua în care avea să fie ars pe rug, înconjurat de mulțimi și de tăcerea rece a trădării, Jacques nu s-a rugat. N-a cerut iertare. A privit spre cer și a rostit cu glas de piatră: „Papa Clemente… Rege Filip… și tu, Guillaume de Nogaret… Vă chem în fața judecății în mai puțin de un an! Cu sângele meu și cu focul care îmi mistuie carnea, pecetluiesc blestemul — iar cartea să fie martoră! Căci voi ați rupt legământul nu doar cu noi, ci cu ceea ce e ascuns lumi.
Blestemul lui Jacques de Molay
* În mijlocul unei mulțimi înfrigurate, Jacques de Molay, bătrân și demn, pășea printre soldații regelui. Părul îi era alb, și privirea adâncă dar nu de teamă, ci de o liniște care venea din conștiința curată. Ultimul Mare Maestru al Ordinului Templier, acuzat de erezie, blasfemie și trădare, mergea spre rug nu ca un condamnat, ci ca un cavaler care își îndeplinea jurământul până la capăt.
* Condamnare lui nu fusese un simplu act de justiție, ci fusese o executare politică, o încercare de a stinge un nume, un legământ o idee. Regele Filip al IV-lea, lacom de putere și aur, uneltea de ani de zile împotriva templierilor, cu sprijinul Papei Clemente al V-lea, care alesese să tacă când vocea-i trebui auzită.
* Jacques de Molay fusese întemnițat, umilit și obligat să-și mărturisească vina, în fața lumii, dar în ace zi, și-a retras public toate mărturisirile făcute sub chin, rostind cu voce tare că Ordinul fusese întotdeauna curat și că Dumnezeu îl va judeca pe adevăratul trădător.
* — Innocens sum! strigase el, cu vocea limpede, privind spre cer. Ordinul nostru este fără pată, și în ceasul acesta, cu inima curată, mă încred în dreptatea Domnului.
* Martorii spun că mulțimea amuțise. Unii se închinau, iar alții plângeau. Chiar și unii soldați își plecaseră capetele, dar ordinele fuseseră clare.
* Flăcările s-au ridicat încet, iar trupul bătrânului cavaler s-a înălțat în ele, fără strigăt și fără un gest de rugă. Numai ochii lui, larg deschiși, păreau că privesc dincolo de oameni și dincolo de moarte. Legenda spune că, în ultimele sale clipe, Jacques de Molay a rostit o profeție în care, Papa și Regele vor răspunde în fața lui Dumnezeu curând, chemați la judecată înainte de sfârșitul anului… Și așa a fost.
* Papa Clemente al V-lea a murit o lună mai târziu, iar Regele Filip cel Frumos a urmat același destin, stingând-se în toamna aceluiași an, 1314. Amândoi în condiții tulburi, rapid și inexplicabil.
* Rugul de pe insula Siena s-a stins, dar odată cu el nu s-a stins și numele Templierilor, care a fost ars în lemn și carne, ci din cenușa sa s-a înălțat o legendă, una care încă aprinde focuri în inimile celor ce caută adevărul.
* Dar cum de Molay a avut puterea și cunoașterea de-a invoca o putere divină, chiar în clipa morții? Aceasta nu este o întrebare, ci e doar începutul, despre un adevăr îngropat în cenușa secolului al XIV-lea, ce așteaptă să fie dezvăluit, un adevăr ce a fost ars, rescris și ascuns — însă umbrele trecutului nu dispar, doar așteaptă să fie redescoperite și totul începe cu prima parte a seriei: „Blestemul lui Jacques de Molay”, acolo unde flăcările rugului nu au stins o viață, ci au aprins o profeție.
* Ca să înțelegem acest adevăr în toată adâncimea lui, ne vom întoarce în timp, în zorii creștinismului, când credința pătrundea în casele aristocraților romani și sângele martirilor curgea în numele unei speranțe — când credința era mai periculoasă ca o armă, iar tăcerea devenea o condamnare. Roma, secolul I după Hristos. Un imperiu puternic, o religie abia născută și o femeie în fața unei alegeri imposibile; „Flavia Domitilla”, nepoata împăratului, născută în lux, învățată cu fastul și regulile lumii romane, alege să urmeze calea unei credințe interzise, care se răspândește tăcută, dar irezistibilă prin catacombele cetății. O alegere ce o va transforma din nobilă în proscrisă, din moștenitoare în martir. Dar destinul ei nu fusese doar o simplă poveste de sacrificiu, ci este începutul unui blestem vechi, care se va întinde peste veacuri, de la primele prigoane până la arderea pe rug a lui Molay.
* Blestemul. Flavia Domitilla — este a doua parte a seriei— o poveste istorică și fascinantă care dezvăluie adevăruri ascunse de-a lungul a două milenii, despre putere, trădare și credință în fața morții. (Disponibilă în curând în librăriile online și fizice).
* Blestemul lui Jacques de Molay — un roman pentru cititorii pasionați de :
* conspirații medievale.
* istorie reinterpretată.
* mistere ale Bisericii.
* povești care rescriu adevăruri din umbră.
* Disponibilă în librăriile online și fizice:
* https://www.sionoeditura.com/product/blestemul-lui-jacques-de-molay/
* https://www.libris.ro/blestemul-lui-jacques-de-molay-mihai-sarca-SIO978-630-6509-78-2–p42453705.html
* https://www.libris.ro/blestemul-lui-jacques-de-molay-mihai-sarca-SIO978-630-6509-78-2–p42453705.html
* https://carturesti.ro/carte/blestemul-lui-jacques-de-molay-4528879709?p=5
Jacques de Molay(1244 – 1314) a fost ultimul Mare Maestru al Ordinului Templier, conducător al unuia dintre cele mai controversate ordine militare ale Evului Mediu. De Molay s-a născut în Franța, probabil în regiunea Bourgogne. A intrat în Ordinul Templier în tinerețe și a urcat în ierarhie până la a deveni Mare Maestru îm jurul anului 1292.
După mulți ani de slujire în Țara Sfântă, Jacques de Molay a fost arestat în 13 octombrie 1307, împreună cu alți membri ai Ordinului Templier, din ordinul lui Filip al IV-lea al Franței.
Procesul a fost unul lung, întins pe aproape șapte ani. Pe 18 martie în 1314 în fața mulțimii din Paris, Jacques de Molay a fost ars pe rug. În ultimele sale clipe, a proclamat nevinovăția Ordinului și a rostit un blestem care a rămas în istorie, chemând Papa și Regele să fie judecați de Dumnezeu în decurs de un an.
Moartea lui Molay a marcat sfârșitul Ordinului Templier ca entitate oficială, dar poveștile și miturile despre templieri, comori ascunse, ritualuri secrete și conspirații au alimentat fascinația până în ziua de azi.
Ordinul
- Ordinul Cavalerilor Templieri a fost fondat în 1119, cu scopul de a proteja pelerinii creștini care călătoreau spre Țara Sfântă. Inițial, cavalerii templieri erau un grup restrâns de războinici, dedicați unei vieți austere, trăind după reguli monastice și depunând jurăminte de sărăcie, castitate și obediență. Cu sprijinul Bisericii și a nobilimii europene, ordinul a primit numeroase donații de pământ, bani și privilegii, devenind în scurt timp un jucător economic și politic în Europa și Orientul Mijlociu.
- Pe lângă rolul lor militar, templierii au dezvoltat o rețea proto-bancară care le permitea pelerinilor și negustorilor să călătorească în siguranță fără a transport bani lichizi. Această activitate a crescut și mai mult influența ordinului. Totuși, succesul și independența lor i-au făcut ținta invidiei și suspiciunii. În anul 1307, Filip al IV-lea al Franței, motivat de dorința de a scăpa de datoriile uriașe față de ordin și de a pune mâna pe bogățiile acestuia, a ordonat arestarea templierilor din regatul său. Sub acuzații de erezie, idolatrie și corupție, mulți cavaleri au fost închiși, torturați și forțați să mărturisească fapte neadevărate.
- După ani de anchete și procese, Jacques de Molay a fost condamnat la moarte, iar pe 18 martie 1314, el a fost ars pe rug în fața catedralei Notre-Dame din Paris. În acea zi s-a născut unul dintre cele mai celebre mituri legate de templieri: „Blestemul lui Jacques de Molay”.
Seria „Blestemul” începe acum… dar rădăcinile lui sunt vechi de secole.
- Timp de secole, istoria Cavalerilor Templieri a fost marcată de mister, teorii conspiraționiste și povești transmise di generație în generație. În anul 2001, în Arhivele Secrete ale Vaticanului, s-a făcut o descoperire remarcabilă: un vechi document de pergament, uitat timp de secole într-un dosar catalogat greșit. ( !! ). Acest document, cunoscut astăzi sub numele de „Pergamentul de la Chinon”, este o mărturie istorică de o importanță istorică uriașă.
- Pergamentul conține concluziile unei anchete papale oficiale, desfășurate în 1308, în care cinci cardinali, trimiși de Papa Clemente al V-lea, au investigat acuzațiile de erezie aduse liderilor templieri, inclusiv lui Molay. Ceea ce revelă documentul este uluitor: Papa i-a absolvit pe templieri de acuzațiile de erezie și a considerat că aceștia ar trebui reprimiți în sânul Bisericii, după un act de penitență. Cu toate acestea, această decizie nu a fost niciodată făcută publică, iar ordinul a fost în cele din urmă desființat sub presiunea regelui Filip cel Frumos al Franței.
Despre carte.
- Șapte secole mai târziu de la arderea pe rug a lui Molay și două decenii după redescoperirea Pergamentului de la Chinon, Vaticanul face un gest neașteptat. Între-o mișcare discretă, ferită de ochii presei, apelează la profesorul Gabriel Serafini, expert în simbolic religios și istorie medievală. I se oferă accesul la pergamentul enigmatic, pe care puțini l-au citit în întregime și pe care nimeni nu l-a înțeles cu adevărat.
- Chiar dacă și-ar fi dorit să nu se implice, îi era dator cardinalului Antonio încă din ziua în care lumea lui s-a schimbat pentru totdeauna. Nu printr-o revelație divină, nu printr-un vis — ci printr-un zgomot de metal frânt, un miros de fum și tăcerea care urmează după o tragedie. Între o clipă, tot ce-i era familiar s-a spulberat; vocea mamei, mâna caldă a tatălui, zâmbetul ștrengăresc al fratelui și râsetele înfundate ale unui drum de seară.
- Toți ai săi au murit pe loc, doar el, în mod inexplicabil, a supraviețuit. Ziarele au numit-o minune, autoritățile, un accident. Dar pentru Gabriel poate că nu a fost o întâmplare. Poate că cineva — sau ceva — l-a păstrat în viață, pentru că, în urma acelei tragedii, un tânăr preot, pe atunci aproape necunoscut, și-a plecat privirea spre copilul rămas fără nume și fără drum.
- Sub aripa lui, Gabriel a crescut în liniștea bibliotecilor mănăstirești vechi, rugăciuni și simboluri sfinte. A fost educat în cele mai bune școli bisericești, învățând limbi moarte și adevăruri sacre, dogme și doctrine, dar și întrebări pentru care nu găsea nici un răspuns.
- Pentru un timp, destinul său părea pecetluit, între zidurile Bisericii, la o viață de tăcere și ascultare, dar mintea lui nu putea să-și dea pace, prea multe întrebări, prea multe idei pe care nimeni nu voia să le rostească și prea multe răspunsuri la care marii Bisericii se uitau… și treceau mai departe.
- A fost nevoit să plece, să nu mai caute sfințenia, ci adevărul din spatele istoriei, adevăr pe care cei în pelerine lungi l-au ars când nu l-au înțeles, l-au închis în criptă când l-au temut și l-au îngropat sub lespezi sfinte când le-a fost incomod.
- Dar, după ani de tăcere, a fost rechemat, iar din acea zi începe povestea noastră, o poveste țesută din mistere, adevăruri ascunse și întrebări ce aveau să răstoarne întreaga lume cunoscută.
- Inițial, profesorul credea că va analiza o simplă relicvă medievală, dar pe măsură ce pătrundea în sensurile ascunse ale textului, descoperă simboluri ciudate, formule cenzurate și pasaje criptate care nu au fost niciodată traduse complet. Curând, își dă seama că acest pergament nu este doar o mărturisire istorică, ci o piesă care face parte dintr-un lanț de evenimente petrecute de-a lungul timpului, ce ascunde un secret, un secret care a supraviețuit cruciadelor, arderii pe rug a templarilor și tăcerii Vaticanului. Un secret care, dat fiind că este descifrat, ar putea zgudui fundamentele Bisericii și rescrie istoria creștinismului.
- Un secret mai vechi decât lumea însăși. Iar pentru a-l descoperi pe deplin, Gabriel Serafini va trebui să se întoarcă în timp, nu cu trupul, ci cu mintea și sufletul, de parcă ar fi trăit el însuși acele vremuri. Iar călătoria va începe cu partea a doua din seria „Blestemul”, în inima Romei.
- Volumul II – Blestemul. Flavia Domitilla. În Roma secolului I, o tânără aristocrată alege credința interzisă a creștinilor și devine martoră la începutul unei profeții care va zdruncina imperii. Flavia nu doar că trăiește tragedia primilor martiri — ea este, fără să știe, prima verigă a unui blestem ce nu moare odată cu ea. (În curând în librării)
- Volumul III – Blestemul. Jurământul de foc. 1314. Cei cinci cardinali trimiși de Papă pentru a investiga acuzațiile aduse templierilor descoperă că Ordinul nu este doar o frăție de cavaleri războinici, ci păstrătorul unui secret străvechi — o relicvă sacră, a cărei existență amenință să zdruncine însăși temelia puterii Bisericii și a Coroanei.
- Volumul IV – Blestemul. Căderea Constantinopolului. 1453. Bizanțul cade. Crucile sunt doborâte, iar icoanele — pângărite. Printre ruinele orașului cucerit, o relicvă dispare și blestemul merge mai departe, purtat de cei care știu că moștenirea sacră a începutului nu a fost niciodată distrusă, ci doar tăinuită.
- Volumul V – Blestemul. Galileo și Maria Celeste. Secolul XVII. Sub lumina stelelor, Galileo descoperă adevăruri care sfidează dogma. Dar adevărul cel mai periculos nu este cel despre mișcarea planetelor, ci cel păstrat într-un manuscris antic, transmis din generație în generație, scris în tăcere și umbră.
- Volumul VI – Blestemul. Judecata din urmă. Prezentul. Poveștile se unesc. Profesorul Gabriel Serafini — cel care la început credea că studiază o simplă relicvă medievală — devine martorul unei revelații devastatoare. Prin urmele lăsate de Flavia Domitilla, prin tainele templierilor, prin sângele căzut la Constantinopol și prin viziunile lui Galileo, el reușește în sfârșit să unească toate piesele. Află numele celui care a adus cartea blestemată în lume. Află pentru cine și, mai ales, de ce.
Fiecare volum al seriei „Blestemul” este o lume de sine stătătoare — cu propriile conflicte, personaje, dileme și revelații. Fiecare parte este completă pentru sine, spunând o poveste întreagă și rotundă, dar toate se leagă printr-un fir invizibil… ascuns, dorit, pierdut și regăsit de-a lungul istoriei.
Cuvânt către cititor.
- Când privești istoria în față, ea nu-ți răspunde, îți întoarce spatele sau îți oferă o versiune scrisă de cei care au câștigat. Un pergament fragil, semnat de Papa Clement al V-lea, în care se consemnează o decizie istorică ce ar fi putut schimba pentru totdeauna cursul Bisericii… și al întregii Europe. Timp de șapte sute de ani, documentul a fost uitat, ascuns sau poate tăinuit cu intenție. Dar oare acesta să fie singurul adevăr din spatele lui?
- Aceasta nu este o teorie și nici o ficțiune. Este istorie. Dar tocmai aici începe ficțiunea și această carte — prima din serie — pornește de la o întrebare: Ce anume au lăsat templierii ascunși în cenușa rugului lor, încât umbrele ei încă mai bântuie tronuri și altare?
- Vă invit să porniți într-o călătorie care vă va purta din arhivele Vaticanului în inima Romei antice, pe rugurile templierilor, printre zidurile prăbușite ale Constantinopolului și până în epoca în care stelele nu mai sunt ale Bisericii, ci ale celor care îndrăznesc să le privească. Veți păși alături de profesorul Gabriel Serafini pe urmele celor care au modelat lumea — împărați, papi, profeți și trădători — dar și pe urmele unui Adevăr care nu a fost scris, ci doar suflat în lutul începutului, în clipa în care Ea — cea dintâi femeie, plămădită din aceeași țărână ca Adam și al cărei Nume a fost șters din cărți și rugăciuni — a pășit în afara Porților Grădinii, făcând ca Legământul să fie frânt.
Vă urez lectură plăcută și sper ca rândurile citite să vă încânte și să vă trezească curiozitatea atât de mult încât să fiți dornici să răsfoiți „Blestemul lui Jacques de Molay”, pe care îl puteți găsi în librăriile fizice și online, în linkurile de mai jos:
https://www.libris.ro/blestemul-lui-jacques-de-molay-mihai-sarca-SIO978-630-6509-78-2–p42453705.html
https://carturesti.ro/carte/blestemul-lui-jacques-de-molay-4528879709?p=5
Notă: în curând voi reveni cu rezumatul vol. II din saga „Blestemul. Flavia Domitilla.
PRIMA CARTE 
Bun venit! Mă bucur că ești aici. Răsfoiește și bucată-te de lectură. Sper să revii cu drag!